O Imbratisare Sincera


Atât îsi doresc unii dintre noi, în momentele cu hopuri si dragoste uitata, în suferinta si neliniste, în vise neîmplinite sau poate succese de neuitat. Oare mai stim sa oferim o îmbratisare cu adevarat sincera cuiva? Stim de unde vine acest sentiment? Îl putem trai si oferi numai daca dragostea ne domina si îsi face aparitia în astfel de momente, când simpatia omului fata de cei dragi este una sincera si poate uneori de neînteles. Îmbratisarea trebuie sa ofere în schimb, celui ce o daruieste, zâmbete, cuvinte dulci si sarutari, clipiri inocente ale genelor si sufluri usurate, ceea ce denota ca tu ai facut un gest nobil în acel moment. Acum suntem doar niste gânditori, de ce nu putem fi sinceri cu cel pe care îl luam în brate? De ce suntem falsi când mimam un gest unic ca valoare si de ce ne mintim tot pe noi? Putini mai cred în ceea ce simt atunci când ofera dragostea altcuiva, putini sunt cei ce îsi doresc sa fie simpli si darnici în afectiune, dar toate pot renaste atunci când apare firul de lumina cald din sufletul celui ce cere. Te sageata fiorul, îti apasa butonul ce activeaza dorinta ce nu era, apoi te miri, uitandu-te în jur, secerat de multe întrebari ca ai reusit sa fii un simplu motiv pentru cineva. 

Ganditi-va daca viata ar exista doar pentru a oferi îmbratisari, ca singurul salut e acest gest, oare cum ar fi? Fiecare trebuie sa stie în felul sau, si sigur stie... Îmbratisarea este acel gest plin de afectuozitate prin care oferi dragoste celui de lânga tine sau macar îi oferi din starea ta de bine! Este acel mod prin care corpurile noastre comunica, prin care subconstientul nostru judeca persoana din fata ta raportandu-se nu la fizic, nu la psihic ci doar la limbajul trupului... acel limbaj care uneori este mult mai sugestiv decat un milion de cuvinte! Exista multe moduri în care poti defini îmbratisarea însa pe scurt ea se poate intitula astfel: Îmbratisarea poate reprezenta puntea prin care corpurile noastre comunica în mod indirect si prin care subconstientele noastre relationeaza la un nivel superior prin indermediul sentimentului cel mai curativ si mai înaltator ce ar trebui sa domneasca în aceasta lume a mastilor si anume iubirea, dragostea! Dragostea adevarata este ca o stafie, toti vorbesc despre ea, putini o vad cu adevarat. Dragostea e o boala fara de care nu esti sanatos.

Utilitatea bateriilor de baie cu Termostat


Intr o lume a tehnologiei ce avanseaza in fiecare zi, era de asteptat ca si obiectele sanitare sa tina pasul pentru ca, bineinteles, acasa trebuie sa va simtiti cel mai bine si comod. Astfel, tehnologia a patruns si in zona baii, iar in magazinele specializate in decoratiuni si amenajari au aparut asa numitele baterii cu termostat ce revolutioneaza acest domeniu al obiectelor sanitare facandu-l extrem de accesibil. Simplitatea cu care aceste baterii de baie functioneaza era de neconceput acum cativa ani cand abia apareau bateriile cu clapeta ce ne permiteau reglarea temperaturii apei mai usor decat folosindu ne de cei doi robineti clasici. Aceste baterii cu termostat usureaza si mai mult utilizarea apei la o temperatura perfecta si protejeaza impotriva supraincalzirii suprafatei exterioare a bateriei. 

Temperatura se regleaza o singura data apoi apa de la dus sau chiuveta porneste intodeauna la fel de calda sau de rece pe cat ati selectat-o. Bateriile de acest fel sunt utile si in cazul in care aveti copii acasa deoaece ei sunt mai neatenti si fiind lasati singuri la baie se pot opari cu apa prea fierbinte ce poate veni pe teava sau se pot tine din greseala de bateria de baie, care fiind incinsa ii va arde la mana. Cu ajutorul unor baterii cu termostat nu veti mai intampina nici dumneavoastra problemele atat de enervante cand, in momentul in care centrala inclzeste apa, pe teava vine ceva mai rece stricand relaxarea de care va bucurati in momentul respectiv. Dupa cum puteti vedea, acest nou tip de baterii pentru baie are multiple avantaje incontestabile si in plus designul lor este unul modern, elegant ce cu siguranta se va incadra perfect  in baia pe care o aveti, indferent de culorile predominante sau mobilierul ales.

Cetatenii de Onoare ai Sibiului


Retrospectand din anul 2004 pana in anul 2008 am ajuns la concluzia ca cetatenii de onoare ai Sibiului nu sunt Sibieni! Mai precis, din anul 2004, nici un om cu buletin de Sibiu nu a obtinut titlul de cetatean de onoare al municipiului Sibiu. Cele 17 personalitati care au primit acest titlu sunt aproape toate din sfera poltica nationala sau internationala. În 2004, titlul onorific l-au primit: Altetele Regale Ducesa Maria de Luxemburg si Marele Duce Henry de Luxemburg, pentru contributia la desemnarea Sibiului Capitala Culturala Europeana 2007, Razvan Teodorescu, pe atunci Ministrul Culturii si Cultelor, pentru implicare în Programul Sibiu CCE 2007, Miron Tudor Mitrea, la acea data avand functia de Ministru al Transporturilor, pentru implicare în proiecte de infrastructura din municipiul Sibiu. 

Potrivit celor de la Primarie, „titlul de cetatean de onoare se acorda persoanelor care prin actiunile lor au sprijinit Sibiul sau au avut o contributie la dezvoltarea orasului”. În 2007, acest titlu a fost oferit acadamicianului Mugur Isarescu, guvernatorului Bancii Nationale a României, presedintelui Fundatiei Sasilor Transilvaneni, Hans Christian Habermann, presedintelui României, Traian Basescu, prim-ministrului României, Calin Popescu Tariceanu. Pe langa acestia, a mai primit diploma de onoare prim dirijorul Filarmonicii de Stat din Sibiu, Petre Sbârcea, secretarul de stat pentru cultura, educatie si cercetare în Luxemburg, Octavie Modert, directorul general în Ministerul Culturii din Luxemburg, Guy Dockendorf, ministrul culturii si cultelor, Adrian Iorgulescu, comisarul guvernamental pentru Programul Sibiu CCE 2007, Sergiu Nistor si vicepresedintele bundestagului German, Susanne Kastner. 

Daca în ultimii ani, titlul s-a oferit mai mult personalitatilor care nu sunt cetateni ai Sibiului, în anii ’90, acest titlu a fost obtinut cu precadere de locuitorii sibieni. De exemplu, cetatean de onoare a fost numit în acea perioada: scriitorul Mircea Ivanescu, gimnasta Claudia Presecan, coregraful Ioan Macrea, rectorul Universitatii Lucian Blaga din Sibiu, Dumitru Ciocoi-Pop si au primit acest titlu inclusiv toti sibienii eroi martiri ai Revolutiei din decembrie 1989. În anii 2005 si 2006 municipalitatea nu a acordat titulatura de cetatean de onoare nici unei personalitati, iar pentru anul 2008 nu a fost propus nimeni: „Pentru anul 2008 nu avem nici un obiectiv de atins anul acesta, cum nu am avut nici în 2005 sau 2006”, a declarat pentru Expres Sibian, purtatorul de cuvânt al Primariei, Sergiu Olteanu.

Paturi din Piele pentru Dormitor


Dormitorul reprezinta o camera foarte importanta din casa deoarece aici va retrageti pentru a va odihni, relaxa si linisti dupa o zi grea sau stresanta. Tocmai de aceea o amenajare corecta si comoda a acestui loc conteaza foarte mult. Starea de bine si de confort este data de mobilierul din jur si de culorile in care dormitorul este zugravit. Cu cat culorile sunt mai placute cu atat veti percepe camera mai calda, tocmai buna pentru a va adaposti in ea. In ceea ce priveste mobilierul, acesta nu trebuie sa fie foarte mult. Pe langa piesa de rezistenta si anume patul, este suficient sa mai aveti doar un dulap de haine si o comoda astfel incat spatiul sa fie aerisit. Este foarte important sa acordati o mare importanta alegerii unui pat potrivit atat ca marime cat si ca avantaje pe care vi le ofera din punct de vedere al comoditatii. 

Aveti nevoie de un somn odihnitor zilnic, iar acest lucru nu il puteti obtine decat daca patul va ofera o pozitie comoda dar si corecta, incat a doua zi sa va treziti cu bateriile incarcate, tonifiati, fara dureri de spate sau alte probleme medicale. Pentru a imbina comoditatea cu eleganta in ceea ce priveste amenajarea dormitorului, alegerea unor paturi din piele este varianta cea mai buna. Au o linie deosebit de eleganta, datorita materialului din care sunt facute dau un aer de lux intregii incaperi si va ofera un somn cat se poate de odihnitor datorita formelor ergonomice pe care le au. Faptul ca sunt din piele naturala sau piele ecologica le fac sa fie usor de curatat si durabile, rezistenta pielii in timp, comparativ cu cea a stofei sau a altor materiale fiind incomparabila. Un pat din piele va fi o investitie de proportii pentru dormitorul, dar importanta pe care o are un somn bun va dovedi imediat ca alegerea facuta a fost una corecta.

Proiectul Montauk


Proiectul Montauk si experimentul Philadelphia au început în anul 1943, unde grupul de cercetatori de la Biroul Naval a adoptat Teoria Câmpului Unificat enuntata de Einstein în încercarea de a face distrugatorul USS Eldridge invizibil la radar. În mod uluitor, vasul a devenit invizibil nu doar pe monitoarele radarelor, mai mult, el a disparut însa din timpul si spatiul nostru, fiind teleportat inclusiv echipajul care se afla la bord. Experimentul numit Philadelphia s-a dovedit a fi un dezastru total pentru absolut toti membrii echipajului de pe Eldridge. 

Efectele experimentului au fost perturbari psihologice grave, traume fizice si chiar decese. Au urmat apoi patruzeci de ani de cercetari intense, culminând cu misterioasele experimente de la Montauk Point, din New York, prin care au fost accesate forte si energii extraordinare, însusi timpul fiind manipulat. In cadrul Proiectului Montauk, despre care doi dintre participanti au facut dezvaluiri cutremuratoare într-un interviu de peste 9 ore, informatii structurate si în cartile lui Preston Nichols si Peter Moon, s-au realizat experiente de proiectie în timp. 

Cercetatorii care au lucrat la Proiectul Montauk au construit, pe baza unor informatii provenite din surse extraterestre, un dispozitiv cu ajutorul caruia trimiteau persoane în timp si le ghidau acolo pentru a descrie ce vedeau. Al Bielek a fost unul dintre "calatorii în timp" si unul dintre raspunsurile lui a fost: "Calendarul mayas prevede pentru perioada 2013 un fel de bariera. Persoanele clarvazatoare au confirmat ca în jurul anului 2013 este o bariera de care ele nu pot trece si multi se întreaba daca vor mai avea controlul asupra omenirii dupa anul 2013".

Verighete din Metale Inedite


Cele doua metale din care sunt realizate prepoderent verighetele, sunt aurul si platina. Aurul in diverse culori, dar se merge in general pe alb si culoarea sa naturala, galben. In timp ce, pentru platina se patreaza albul pur, imaculat. Si totusi, de ce sa nu iti indrepti atentia si spre alte metale?  Ei bine, ar cam fi cazul sa iei in considerare si alte metale, care acum nu sunt foarte folosite, dar incepe sa devina un trend. Ce metale se folosesc mai nou pentru verighete?
 
Verighete din titan. Titanul in starea sa naturala nu este un material extraordinar pentru bijuterii, totusi, ca si in cazul aurului, prin aliaj cu alte metale, titanul devine un material exceptional pentru confectionarea de verighete. In functie de cum este tratat, titanul poate ajunge sa detina nuante albastre sau chiar verzui stralucitoare. Un aspect foarte important in ceea ce priveste titanul, este acela ca acest metal este cel mai rezistent material pentru bijuterii cunoscut pana la ora actuala de catre oameni. Verighetele din titan nu se vor uza nici dupa folosirea lor pentru un timp de 20 de ani.
 
Verighete din paladiu. Paladiul este un metal care se aseamana foarte mult cu platina, ba chiar este un material mai lucios, cu o stralucire mai puternica. Ceea ce il diferentiaza de platina este faptul ca este mai usor, dintr-un gramaj mai mic se poate obtine un model identic cu al unei verighete din platina, dar in ceea ce priveste modelul din platina, va fi mai greu. Paladiul este un material foarte rezistent, astfel ca dupa foarte multi ani se va putea cunoaste pe suprafata verighetei urme de uzura zilnica.

Verighete din titan. Titanul este un material dur, rezistent in timp, este chiar mai rezistent decat aurul sau platina, ba chiar si decat paladiul. Si totusi este mai ieftin decat oricare dintre cele 3 metale, iar aceasta se datoreaza faptului ca este un metal mai usor, iar dintr-o cantitate mai mica de titan se obtin modele identice de verighete din aur sau platina pentru care este necesar un gramaj mai mare. Titanul este de culoare argintie si incepe sa fie folosit tot mai mult, mai ales de persoanele care nu au o situatie financiara extraordinara.

Verighete din tungsten. Tungstenul este o noutate in lumea bijuteriilor, iar ceea ce-l face tot mai prezent este rezistenta acestuia. Practic, este un metal aproape indestructibil si care nu se uzeaza nici dupa 30 de ani de folosinta zilnica a verighetei. Este un material nu foarte scump, desi are avantajul rezistentei.

Totul despre Băieţi


Recunosc, intai m-am uitat la film si apoi am citit cartea. Am citit-o fara suspans, poate un pic de curiozitate sa vad daca se aseamana oarecum cu filmul. Filmul e frumos, Hugh Grant joaca rolul principal (un adevarat englez), potrivindu-se perfect cu Will Freeman, unul dintre pesonajele principale ale acestei carti. Free (man) acel dandy nepasator, egoist, un pic suferind de "narcisomanie", flegmatic, in alte cuvinte englezul tipic. Sa trecem la carte. Am impresia ca aceasta carte e mai mult cumparata din cauza titlului. Fetelor, sa nu va asteptati sa descoperiti secretele masculine sau o descoperire a invelisului masculin. Baietilor, sa nu va asteptati sa descoperiti practici de a cucerii o fata, din contra este vorba despre doi baieti, Will Freeman despre care am pomenit si un baiat dulce dulce (ca in film si nu numai) Marcus, innebunit dupa Joni Mitchell :) (singura cantareata sau mai bine spus vedeta cunoscuta de el), un ciudat vazut de colegii lui si poate si de catre cititori.

Va dau un exemplu: Marcus asistase la o discutie despre Kirk O'Bane, un fotbalist care joaca la Manchester United, in fine, stand intr-o zi la masa cu o colega de-a lui care avea tricou cu Kurt Cobain, Marcus aflandu-se in treaba ii spune "Kurt Cobain nu joaca la Manchester United, ii spuse el". Raspunsul fetei, dupa cateva secunde de ras isteric a fost "- Hai fugi!, simuland stupefactia. L-au dat afara ?". Alte intrebari ale lui Marcus sunt ceva de genul "Cine e Jean Claude Van Damme?", "cine e Snoppy Doggy Dog?". un alt motiv de haz pentru colegii lui era faptul ca incepea sa cante cu voce tare indiferent de loc (in clasa, pe coridor... oriunde). Piesa preferata a lui si a mamei sale, piesa pe care o va dedica la o serbare a scolii e "Kiling my softly with this song". Marcus este rezultatul unei casatorii esuate.

Are o mama care in tineretea ei era alaturata grupului hippie, devenind acum depresiva din cauza despartirii de sotul ei. Ceea ce nu mi-a placut la ea era faptul ca facea unele lucruri fara a le gandi. Nu pot sa spun ca era egoista, ca tot timpul doar la ea se gandea, il iubea pe Marcus, dar suferea de un complex al ei, faptul ca nu era iubita de nimeni. Isi taie venele, asteptandu-l parca pe Marcus sa o admire vazand-o in situatia aceasta. Vei observa cum acest copil trece peste toate (aparent). Ceea ce mi-a placut si in carte si in film a fost faza cu "hranirea ratelor" (nu o dezvolt, dar in carte e altfel decat in film, are mai mult haz). Despre Will Freeman, as mai aminti (un lucru placut fetelor) ca e bogat, dar nu lucreaza nicaieri, adica niciodata nu a facut nimic, imbogatit datorita unei piese compuse de tatal, o piesa foarte cunoscuta, iar banii veniti sunt din drepturile de autor.

Piesa se numeste "Santa's super sleight", iar versurile: "Doar niste placinte c-un pahar de sherry sa lasi lasi afara/ si vei fi fericit caci Mosul o sa apara,/ o super saniuta Mosului, super saniuta mosului", sa fii bogat de pe urma acestui cantec pare un lucru paradoxal (pentru mine). Neavand ce face se va inscrie intr-un grup de sprijin al femeilor divortate si cu copii, spunand ca relatiile cu aceste femei sunt cele mai atragatoare si interesante in speranta ca va avea parte de aventuri de una sau mai multe nopti. Se va da drept tata (acest cuvant "tata" lui Will ii da un fel de furnicaturi in tot corpul), ramas cu un copil, Ned, care chiar daca este un copil fantastic, il va ajuta pe Will sa-si asume unele responsabilitati. Cei doi, Will si Marcus sunt la inceput, nepasatori unul fata de altul. 

Marcus va face primul pas in debutul prieteniei lor, care era in cautare de cineva cu care sa poata comunica, utand parca de toate necazurile atat de acasa cat si de la scoala. Se va imprieteni cu Will, care la inceput e rece si distant. Astfel un baietel de 12 ani reuseste sa maturizeze un barbat de 36, care la randul lui integreaza copilul mult prea implicat in probleme si situatii deloc potrivite pentru el, in copilarie. Cartea e plina de umor, actiunea se deruleaza repede, nu ai acea tendinta de a pune semn pentru a te opri la primul aliniat de pe pagina,din cauza plictiselii, limbajul cartii e liber, traducerea foarte buna. despre autor numa' de bine, dovada ca tot ce a scris s-a ecranizat. Acum urmeaza Hight Fidelity. Asemanatoare ca stil cu acesta carte e "Darul lui Gabriel" de Hanif Kureishi.

Bufniţa Oarbă


De carte am auzit la intalnirea „Schimb de carti”, Timisora”. Parerea unei cititoare m-a facut sa o citesc. La ultima intalnire o parere diferita a venit din partea altei cititoare, care spunea ca a citit doar primele 30 de pagini. Desigur cartea nu este una usoara, este una trista, dialogul fiind aproape inexistent, exista doar monologul naratorului care oscileaza intre isterie si satisfactie. Abunda in simboluri si mituri. Fiecare fraza are un simbol si o interpretare. Toate aceastea descriu dragostea pe care o traieste naratorul. O dragoste feerica, misterioasa, pura, extraordinar de sensibila ajungand pana la una obsedanta. Naratorul de cate ori aminteste de iubita sa, foloseste majuscule, ca semn al divinizarii. Este extraordinar cat poate sa sufere un barbat pentru o femeie. Subliniez un barbat iranian pentru o femeie, pentru ca femeile islamice sunt cosiderate datorita valorilor morale si sociale ale codului islamic ca fiinte slabe.

Consumul de narcotice si vin sunt cai de refugiere si sustragere de la realitate si patrunderea intr-o lume onirica. Cartea este intortocheata, multe imagini revin pe parcursul cartii. In a doua jumatate a cartii femeia scrisa „Femeia”, este numita „tarfa”. Femeia sau tarfa sunt aceleasi personaje fiecare avand un simbol. „Femeia” este cea care exprima suferinta, incertitudinea, moartea chiar, iar femeia „tarfa”este femeia care nu poate fi atinsa din punct de vedere sexual si care provoaca o mare suferinta, o obsesie. Aceasta femeie prefera sa isi satisfaca poftele cu altii si nu cu sotul sau. In carte mai apare o femeia, femeia doica, care semnifica grija, iubire parinteasca, cea care ii inmaneaza barbatului cutitul care „serveste intotdeauna la ceva”. Un alt personaj, foarte controversat (si enervant) este batranul. Intotdeauna apare langa o femeie, avand infatisare groteasca, stricand parca un vis frumos.

Bufnita apare chiar la sfarsit, cand naratorul se aseamana cu ea. Nu stiam exact ceea ce semnifica bufnita, dar am cautat si am gasit ca „Sunetul bufnitei este un semn de dezamagire”. O alta semnificatie a bufnitei cu care sunt de acord este: “bufnitele se hranesc cu sufletele muribunzilor. Tipatul bufnitei si privirea lor fixa erau semne ale mortii si dezastrelor. Pentru ca sunt vazute mai ales noaptea, aceste pasari au devenit simboluri ale raului.” In final barbatul isi ucide sotia, traind mai multe zile cu ea moarta in camera, hranindu-se parca cu ea. Ajunge sa se sinucida si el, ultima fraza a cartii fiind deosebit de sinistra: “doi carabusi zburau imprejurul meu: viermi albi, minusculi imi colcaiau pe trup si greutatea unui mort imi apasa pe piept.”

Nota mea pentru aceasta carte este: 8

În căutarea Templului Amazoanelor


Vă întreb... credeţi în amazoane? Există ele cu adevărat? Ce sunt celebrele pietre ale Grifonului şi de ce toată lumea le caută? Răspunsul la aceste Întrebări se află în fascinanta carte scrisă de Katherine Roberts. În prim plan este urmărită aventura captivantă a ultimei amazoane rămase, Lisyppe care pleacă în căutarea Pietrei Grifonului cu speranţa că îşi va salva sora şi mama. Pentru a reuşi ce şi-a propus, tânăra amazoană trebuie să facă faţă unor încercări grele dar mai ales să-l înfrunte pe Alchimist. Chiar dacă la început puternicele ziduri ale templului zeiţei Artemis o protejează asta nu va dura pentru eternitate. Pe mine romanul m-a dus într-o lume de basm, de poveste unde te poţi transpune în pielea personajului pentru a trăi aceste minunate aventuri. Pe parcursul cărţii am urmărit vrăjită schimbarea lui Lisyppe, de la o fetiţă inocentă la o adevărată războinică amazoană. Cartea face parte dintr-o serie dedicată "Marilor minuni ale lumii", fiecare raportându-se la una din cele şapte minuni, aceasta desfăşurându-şi acţiunea în jurul templului zeiţei Artemis (Diana) povestind şi despre obiceiurile oamenilor ce trăiau acolo, cei ce cinsteau zeiţa. Imaginaţia autoarei dă naştere unei poveşti impresionante desfăşurate în jurul anului 356 î.Hr. când ultima amazoană războinică iese la lumină. Va reuşi ea oare să găsească piatra despre care se spune că poate să transforme orice metal în aur şi să dăruiască viaţă veşnică?

Recviem pentru un Vis


Recviem, recviemul unor vise, recviemul unor vieţi, recviemul unor oameni... De la început observăm predilecţia spre decădere a personajelor, în jurul cărora se învârte romanul. Îl avem pe Harry Goldfarb care e îndrăgostit de Marion, pe Tyrone C. Love care e amicul lui Harry şi Sara, mama lui Harry. Acţiunea se desfasoră în intervalul a catorva luni, la început fiind vară când toate erau înflorite (inclusiv afacerile), cartea terminându-se cu o iarnă rece, copleşitoare şi distrugătoare (începutul sfârşitului), moment în care vieţile personajelor iau o turnură tragică. Întregul roman se învârte în jurul consumului de droguri, toate personajele fiind dependente. Fiecare personaj are o “scuză” de a consuma, dar până la urmă toţi sunt la fel, acelaşi tip de iluzii le au toţi, aceleaşi vise. Harry, Marion şi Tyrone încearcă să facă nişte bani prin vânzarea heroinei; la început merge, dar la un moment dat (după trecerea verii) lucrurile nu mai merg la fel; marfa începe să fie din ce în ce mai greu de găsit; abia mai pot găsi pentru ei, dar apoi să mai şi vândă, lucrurile se inrautatesc de la zi cu zi. 

O altă poveste care are loc în paralel cu cea a celor trei, e cea a Sarei, mama lui Harry, care e anunţată că are posibilitatea să apară la televizor, acesta fiind catalizatorul care acţionează în mintea ei şi o face să-şi dorească să arate bine pentru când va apărea pe post. Are rochia roşie pregătită, pantofii aurii, singura problemă fiind faptul că s-a îngrăşat şi rochia roşie nu mai arată pe ea ca pe vremuri, când Harry era mic. Se tot interesează de diete, dar până la urmă ajunge la pastile de slăbit, de care devine dependentă. Toate personajele folosesc drogurile ca să scape de realitate, ca să fugă de lumea rea din jur şi tind să cred că în mijlocul stărilor de euforie chiar sunt fericiţi. Harry şi Marion se drogau împreună cu heroină, injectabila, şi în stările respective se găseau unul pe altul, găseau iubirea pură în celălalt. Lumea i-a pervertit pe toţi care au trecut prin ea (pe cei pe care nu i-a putut perverti i-a omorât), aşa că singurul mod ca să redevii pur e să scapi de realitate, asta făceau Harry şi Marion, scăpău împreună de toate războaiele, de toate rahaturile care se întâmplă în ziua de azi, se atemporalizau, se aspaţializau, se ţineau în braţe şi lăsau heroina să-şi facă efectul. 

Unii ar putea spune că scăparea asta de realitate nu e reală, ci e doar o scufundare în iluzii efemere, dar problema e că la un moment dat dacă eşti (prea) realist s-ar putea să-ţi pierzi sufletul (singurul lucru care nu aparţine realităţii), aşa că rupturile de realitate pe care le vedem în roman s-ar putea să fie atingerea unei stări “divine”... Autorul a scris cartea într-un mod continuu, adică fără linii de dialog (la început nu-mi dădeam seamă cine vorbea, dar asta până m-am obişnuit cu limbajul fiecărui personaj), doar cu punct şi alineat; cred că asta poate deveni enervant pentru unii, dar mie, sincer, mi-a plăcut pt că a fost prima carte scrisă în stilul ăsta pe care am văzut-o vreodata. Stilul autorului nu e strălucit, nu e genial, se vede că a fost scrisă în “late ’70”,totuşi există o sclipire observabilă de către oricine, sclipire dată prin conturarea personajelor; stările euforice îmi aminteau de secvenţele dinaintea crizelor de epilepsie ale personajelor lui Dostoievski. Cartea pare a fi scrisă pentru a arăta tinerilor ce pot face drogurile din oameni, dar cred că am descoperit un substrat care nu face decât să promoveze drogurile...dar, asta e părerea mea...