Totul despre Băieţi


Recunosc, intai m-am uitat la film si apoi am citit cartea. Am citit-o fara suspans, poate un pic de curiozitate sa vad daca se aseamana oarecum cu filmul. Filmul e frumos, Hugh Grant joaca rolul principal (un adevarat englez), potrivindu-se perfect cu Will Freeman, unul dintre pesonajele principale ale acestei carti. Free (man) acel dandy nepasator, egoist, un pic suferind de "narcisomanie", flegmatic, in alte cuvinte englezul tipic. Sa trecem la carte. Am impresia ca aceasta carte e mai mult cumparata din cauza titlului. Fetelor, sa nu va asteptati sa descoperiti secretele masculine sau o descoperire a invelisului masculin. Baietilor, sa nu va asteptati sa descoperiti practici de a cucerii o fata, din contra este vorba despre doi baieti, Will Freeman despre care am pomenit si un baiat dulce dulce (ca in film si nu numai) Marcus, innebunit dupa Joni Mitchell :) (singura cantareata sau mai bine spus vedeta cunoscuta de el), un ciudat vazut de colegii lui si poate si de catre cititori.

Va dau un exemplu: Marcus asistase la o discutie despre Kirk O'Bane, un fotbalist care joaca la Manchester United, in fine, stand intr-o zi la masa cu o colega de-a lui care avea tricou cu Kurt Cobain, Marcus aflandu-se in treaba ii spune "Kurt Cobain nu joaca la Manchester United, ii spuse el". Raspunsul fetei, dupa cateva secunde de ras isteric a fost "- Hai fugi!, simuland stupefactia. L-au dat afara ?". Alte intrebari ale lui Marcus sunt ceva de genul "Cine e Jean Claude Van Damme?", "cine e Snoppy Doggy Dog?". un alt motiv de haz pentru colegii lui era faptul ca incepea sa cante cu voce tare indiferent de loc (in clasa, pe coridor... oriunde). Piesa preferata a lui si a mamei sale, piesa pe care o va dedica la o serbare a scolii e "Kiling my softly with this song". Marcus este rezultatul unei casatorii esuate.

Are o mama care in tineretea ei era alaturata grupului hippie, devenind acum depresiva din cauza despartirii de sotul ei. Ceea ce nu mi-a placut la ea era faptul ca facea unele lucruri fara a le gandi. Nu pot sa spun ca era egoista, ca tot timpul doar la ea se gandea, il iubea pe Marcus, dar suferea de un complex al ei, faptul ca nu era iubita de nimeni. Isi taie venele, asteptandu-l parca pe Marcus sa o admire vazand-o in situatia aceasta. Vei observa cum acest copil trece peste toate (aparent). Ceea ce mi-a placut si in carte si in film a fost faza cu "hranirea ratelor" (nu o dezvolt, dar in carte e altfel decat in film, are mai mult haz). Despre Will Freeman, as mai aminti (un lucru placut fetelor) ca e bogat, dar nu lucreaza nicaieri, adica niciodata nu a facut nimic, imbogatit datorita unei piese compuse de tatal, o piesa foarte cunoscuta, iar banii veniti sunt din drepturile de autor.

Piesa se numeste "Santa's super sleight", iar versurile: "Doar niste placinte c-un pahar de sherry sa lasi lasi afara/ si vei fi fericit caci Mosul o sa apara,/ o super saniuta Mosului, super saniuta mosului", sa fii bogat de pe urma acestui cantec pare un lucru paradoxal (pentru mine). Neavand ce face se va inscrie intr-un grup de sprijin al femeilor divortate si cu copii, spunand ca relatiile cu aceste femei sunt cele mai atragatoare si interesante in speranta ca va avea parte de aventuri de una sau mai multe nopti. Se va da drept tata (acest cuvant "tata" lui Will ii da un fel de furnicaturi in tot corpul), ramas cu un copil, Ned, care chiar daca este un copil fantastic, il va ajuta pe Will sa-si asume unele responsabilitati. Cei doi, Will si Marcus sunt la inceput, nepasatori unul fata de altul. 

Marcus va face primul pas in debutul prieteniei lor, care era in cautare de cineva cu care sa poata comunica, utand parca de toate necazurile atat de acasa cat si de la scoala. Se va imprieteni cu Will, care la inceput e rece si distant. Astfel un baietel de 12 ani reuseste sa maturizeze un barbat de 36, care la randul lui integreaza copilul mult prea implicat in probleme si situatii deloc potrivite pentru el, in copilarie. Cartea e plina de umor, actiunea se deruleaza repede, nu ai acea tendinta de a pune semn pentru a te opri la primul aliniat de pe pagina,din cauza plictiselii, limbajul cartii e liber, traducerea foarte buna. despre autor numa' de bine, dovada ca tot ce a scris s-a ecranizat. Acum urmeaza Hight Fidelity. Asemanatoare ca stil cu acesta carte e "Darul lui Gabriel" de Hanif Kureishi.