Calator in Turcia



Am fost plecat intr-o minunata vacanta in Turcia, in apropiere de Antalya si am fost cazat la unul dintre cele mai frumoase hoteluri la care am stat pana in acest moment - Hotel Mardan Palace. Si, nu ca ma laud, dar hotelul are 5 stele si dispune de cele mai bune facilitati pe care un turist si le poate dori cand se afla intr-o vacanta de relaxare, fie cu iubitul sau iubita, fie cu prieteni dragi. Norocul a dat peste mine datorita sotiei mele care, foarte calculata din fire, a inceput sa caute o vacanta pentru la vara. In cautarile sale, a avut sansa sa gaseasca o oferta early booking la Hotel Mardan Palace pe care am decis sa nu o ratam. Si bine am facut. Pentru ca am fi ratat una dintre cele mai frumoase vacante din toata viata noastra. Cand am ajuns pe aeroport am hotarat sa inchiriem o masina, pe care sa o folosim pentru a vizita, pe parcursul vacantei noastre, imprejurimile orasului. Hotelul se afla la doar 15 km de aeroport si am ajuns imediat. Am fost primiti cu drag de personalul hotelului, iar checkin-ul nu a durat foarte mult. 

Prima data cand am vazut hotelul va spun sincer ca am ramas cu gura cascata, pentru ca am realizat ca vacanta noastra va fi foarte activa si asta fara sa parasim hotelul. In cadrul hotelului se pot practica foarte multe sporturi: aerobic, volei pe plaja, tenis, darts, volei, tenis de masa, baschet, dar poti sa ai si activitati de relaxare la spa, la baie turceasca, sauna, baie ruseasca, jacuzzi. Uitandu-ma de jur imprejur am observat ca cei de la hotel s-au gandit si la oameni de afaceri pentru care aveau amenajata o sala de conferinte, dar si la familii cu copii pentru care aveau pregatite piscina, loc de joaca, babysitting, mini club. Cum este hotelul? Ca un mini oras in care poti sa ai ce activitati iti doresti, care satisfac orice fel de gusturi, orice fel de varsta. A fost minunat! Mi-as dori din tot sufletul sa ma reintorc pentru ca m-am simtit excelent.

Prostii


M-am autoexilat in coltul cel mai intunecat al mintii mele. Nu pot vedea mai departe de pasul urmator, nu pot auzi decat ecoul credintelor mele de demult. Si nu pot gandi decat acum. Suport reactia subconstientului mai bine decat m-as fi asteptat si nu vreau sa inteleg nimic altceva decat sensul cuvintelor mele nespuse si negandite. Nu vreau sa stiu de unde vin si unde merg, pana unde doresc sa ajung. Nu vreau sa stiu nici macar daca exist sau sunt doar un fir de praf in universul imens. Existenta mea se reduce la coltul intunecat al mintii mele. Joc sah cu vocea interioara si nu castig. Vreau sa spun orice, dar stiu ca, totusi, nu doresc decat sa tac. Dorm acel somn inconstient, fara vise, fara idealuri si ma mint ca traiesc o existenta plina de alte existente, la fel de amalgamate. Refuz lucrurile marete pentru amanunte, dar nu ma satura esenta lor putin probabila, desi incet posibila. N-am arme sa ma lupt si nici nu vreau. Cer dreptul la a nu gandi si la a nu exista decat in coltul intunecat, acel colt care ma indeamna sa nu ma recunosc si sa-mi placa necunoscutul din mine insami. Sunt vorbe ce mi se strecoara inauntrul meu si-as vrea sa le raspund cu alte vorbe intelepte, dar nu-mi doresc decat sa pot vorbi tacand si-apoi revin si vreau sa pot urla. Sa-mi spun of-ul, sa-mi povestesc amanuntele pline de odios si sa-mi fie recunoscute meritele de a trai asemenea mizerii. Si-apoi sa-mi plang de mila. Dar nu pot. Sunt mult prea infranta.