De carte am auzit la intalnirea „Schimb de carti”, Timisora”. Parerea unei cititoare m-a facut sa o citesc. La ultima intalnire o parere diferita a venit din partea altei cititoare, care spunea ca a citit doar primele 30 de pagini. Desigur cartea nu este una usoara, este una trista, dialogul fiind aproape inexistent, exista doar monologul naratorului care oscileaza intre isterie si satisfactie. Abunda in simboluri si mituri. Fiecare fraza are un simbol si o interpretare. Toate aceastea descriu dragostea pe care o traieste naratorul. O dragoste feerica, misterioasa, pura, extraordinar de sensibila ajungand pana la una obsedanta. Naratorul de cate ori aminteste de iubita sa, foloseste majuscule, ca semn al divinizarii. Este extraordinar cat poate sa sufere un barbat pentru o femeie. Subliniez un barbat iranian pentru o femeie, pentru ca femeile islamice sunt cosiderate datorita valorilor morale si sociale ale codului islamic ca fiinte slabe.
Consumul de narcotice si vin sunt cai de refugiere si sustragere de la realitate si patrunderea intr-o lume onirica. Cartea este intortocheata, multe imagini revin pe parcursul cartii. In a doua jumatate a cartii femeia scrisa „Femeia”, este numita „tarfa”. Femeia sau tarfa sunt aceleasi personaje fiecare avand un simbol. „Femeia” este cea care exprima suferinta, incertitudinea, moartea chiar, iar femeia „tarfa”este femeia care nu poate fi atinsa din punct de vedere sexual si care provoaca o mare suferinta, o obsesie. Aceasta femeie prefera sa isi satisfaca poftele cu altii si nu cu sotul sau. In carte mai apare o femeia, femeia doica, care semnifica grija, iubire parinteasca, cea care ii inmaneaza barbatului cutitul care „serveste intotdeauna la ceva”. Un alt personaj, foarte controversat (si enervant) este batranul. Intotdeauna apare langa o femeie, avand infatisare groteasca, stricand parca un vis frumos.
Bufnita apare chiar la sfarsit, cand naratorul se aseamana cu ea. Nu stiam exact ceea ce semnifica bufnita, dar am cautat si am gasit ca „Sunetul bufnitei este un semn de dezamagire”. O alta semnificatie a bufnitei cu care sunt de acord este: “bufnitele se hranesc cu sufletele muribunzilor. Tipatul bufnitei si privirea lor fixa erau semne ale mortii si dezastrelor. Pentru ca sunt vazute mai ales noaptea, aceste pasari au devenit simboluri ale raului.” In final barbatul isi ucide sotia, traind mai multe zile cu ea moarta in camera, hranindu-se parca cu ea. Ajunge sa se sinucida si el, ultima fraza a cartii fiind deosebit de sinistra: “doi carabusi zburau imprejurul meu: viermi albi, minusculi imi colcaiau pe trup si greutatea unui mort imi apasa pe piept.”
Nota mea pentru aceasta carte este: 8
Consumul de narcotice si vin sunt cai de refugiere si sustragere de la realitate si patrunderea intr-o lume onirica. Cartea este intortocheata, multe imagini revin pe parcursul cartii. In a doua jumatate a cartii femeia scrisa „Femeia”, este numita „tarfa”. Femeia sau tarfa sunt aceleasi personaje fiecare avand un simbol. „Femeia” este cea care exprima suferinta, incertitudinea, moartea chiar, iar femeia „tarfa”este femeia care nu poate fi atinsa din punct de vedere sexual si care provoaca o mare suferinta, o obsesie. Aceasta femeie prefera sa isi satisfaca poftele cu altii si nu cu sotul sau. In carte mai apare o femeia, femeia doica, care semnifica grija, iubire parinteasca, cea care ii inmaneaza barbatului cutitul care „serveste intotdeauna la ceva”. Un alt personaj, foarte controversat (si enervant) este batranul. Intotdeauna apare langa o femeie, avand infatisare groteasca, stricand parca un vis frumos.
Bufnita apare chiar la sfarsit, cand naratorul se aseamana cu ea. Nu stiam exact ceea ce semnifica bufnita, dar am cautat si am gasit ca „Sunetul bufnitei este un semn de dezamagire”. O alta semnificatie a bufnitei cu care sunt de acord este: “bufnitele se hranesc cu sufletele muribunzilor. Tipatul bufnitei si privirea lor fixa erau semne ale mortii si dezastrelor. Pentru ca sunt vazute mai ales noaptea, aceste pasari au devenit simboluri ale raului.” In final barbatul isi ucide sotia, traind mai multe zile cu ea moarta in camera, hranindu-se parca cu ea. Ajunge sa se sinucida si el, ultima fraza a cartii fiind deosebit de sinistra: “doi carabusi zburau imprejurul meu: viermi albi, minusculi imi colcaiau pe trup si greutatea unui mort imi apasa pe piept.”
Nota mea pentru aceasta carte este: 8