Ideea romanului pleacă de la teoria din mecanica cuantică ce spune că, dacă rezultatul unui eveniment nu a fost observat, el există într-o stare de "superpoziţie" adică se află în acelaşi timp în toate stările. Se face chiar şi trimitere către "Pisica lui Shrodinger", un cunoscut experiment teoretic în care pisica este considerată, probabilistic, atât vie cât şi moartă până la constatarea stării de către un observator. Greg Egan crede că în creierul nostru "colapsăm" toate variantele existenţiale la una singură, aleasă ca fiind cea mai probabilă. Universul însuşi este ales, prin simpla observare, din infinitatea de universuri existente, anulându-le pe toate celelalte, realizând un inconştient genocid la scară cosmică şi, pentru că particularitatea noastră ne face periculoşi pentru infinitatea de lumi posibile, suntem puşi în carantină. O gigantică bulă sferică, imaterială dar impenetrabilă, cu raza de douăsprezece miliarde de kilometri, cu centrul în Soare, împiedică distrugerea universurilor alternative şi încarcerează omenirea în varianta sa unică, singulară, colapsată. Şi totuşi există o persoană capabilă să treacă în starea volatilă, necolapsată, capabilă să jongleze simultan cu toate variantele existenţiale şi să aleagă doar una, favorabilă, indiferent cât de improbabilă ar fi şi apoi, prin colapsare, să anuleze toate celelalte variante. Interesant, şi ce s-ar întâmpla dacă toţi oamenii ar putea face asta? Am fi conştienţi de multitudinea eurilor noastre (infinite) sau viaţa ar decurge la fel nefiind în stare să observăm (colapsăm?) decât unul din ele?
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu